Mihai Băcescu

Mihai Băcescu (n. 28.03.1908, Brosteni – m. 06.08.1999, Buc.) – biolog şi oceanolog

bacescu

Născut într-o familie de învăţători, rămâne   de   la   patru   ani orfan de amandoi părinţii. Este crescut de o bunică, din Pleşeşti, apoi e luat în grijă unui frate al mamei, Nicolae Baciu; urmează (1915-1919) Şcoala Primară nr. 2 din Fălticeni, avându-l drept dascăl pe Vasile Jitariu, tatăl viitorului biolog, acad. Petre Jitariu. Ţinut acum de o soră a mamei şi de cealaltă bunică, din Bogdăneşti, începe cursurile gimnaziale la Alecu Donici, prof. V. Ciurea devenindu-i   mentor: Vasile Ciurea m-a învăţat să iubesc florile, animalele, împreună cu el am lucrat la confecţionarea borcanelor cu peşti pentru vechiul muzeu. Meleagurile sucevene au oferit un bogat material de studiu pasiunii mele în formare. Băcescu continuă liceul (1923-1927) la Chişinău, la B.P. Hasdeu, ajutat fiind de istoricul Ioan Hudiţă, prin acei ani profesor al acelulaşi liceu. În 1928 se înscrie la Facultatea de Ştiinţe Naturale din Iaşi; ca student este numit preparator la Laboratorul de Morfologie Animală al prof. Paul Bujor. Licenţiat în ştiinţele naturii (1933) cu teza Vipera berus în Moldova şi Basarabia. Între 1933-1938 face an de an studii la Staţiunea Zoologică Marină Agigea, fructificate în teza de doctorat Les Mysidaces des eaux roumaines: etude taxonomique, morphologique, biogeographique et biologique (Iaşi, 1938); Şef de lucrari la catedra de Morfologie Animală (1938). Propus de prof. P. Bujor, cu recomandarea lui Emil Racoviţă, Mihai Băcescu. primeşte (1939) o bursă de studii în Franţa la staţiunile oceanografice Roscoff, Banyuls sur Mer şi la Muzeul de Istorie Naturală din Paris şi Muzeul Oceanografic din Monaco. În 1941 se transferă la Bucureşti ca şef de secţie la Muzeul de Istorie Naturală Grigore Antipa; ca director, participă la refacerea muzeului (bombardat în două rânduri), pe care îl reorganizează pe principii noi. Este numit (1949) coordonatorul colectivului de “faună” al Academiei R.P.R. şi pune bazele tipăririi volumelor şi fascicolelor din marea colectie Fauna R.P.R. Director al Institutului de Cercetări piscicole (1954-1957), şeful Secţiei de Oceanologie a Academiei R.P.R. (1958), este numit şef al secţiei de hidrobiologie de la Institutul de Biologie din Bucureşti. Din 1963 este membru şi vicepreşedinte al Comisiei Internaţionale pentru Cercetarea Ştiinţifică a Mării Mediterane (preşedinte fiind Prinţul de Monaco, iar secretar general Jacques Yves Cousteau); În 1965 e membru în Consiliul Internaţional al Muzeelor (I.C.O.M.) şi preşedintele Comitetului Muzeelor de Ştiinţe Naturale, din cadrul Consiliului; În 1974 devine membru de onoare al I.C.O.M. Publică, sub egida UNESCO, Bibliographie Roumaine de la Mer Noire (1965) şi Muzeele de Ştiinţele naturii ale lumii (în colab., 1979). La 17 aug. 1982 participă la inaugurarea Muzeului de Ştiinte ale Naturii din Fălticeni (opera sa, în bună măsură); La 28 martie 1993, la aniversarea a 85 de ani, savantul a fost sărbătorit la Fălticeni, conferindu-i-se titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului – Muzeul de Ştiintele Naturii capătă cu această ocazie titulatura (conformă cu exponatele şi structura sa) de Muzeul Apelor “Mihai Băcescu”. Activitatea ştiinţifică a lui M. Băcescu s-a desfăşurat în domeniile: limnologie şi oceanologie (hidrobiologie), taxonomia unor grupe de animale, dar şi herepetologie, etnobiologie şi istoria ştiinţei. Băcescu a descris 5 familii, peste 40 de genuri şi aproape 300 specii noi de crustacee, descoperite în apele româneşti sau în cele din alte părţi ale lumii, cu ocazia expediţiilor întreprinse pe coastele Mauritaniei, Cretei, Africii de Vest, Floridei, dar si în Oceanul Pacific şi în N-V Oceanului Indian. În domeniul herpetologiei a publicat lucrări privind răspândirea unor specii de broască în Bucegi (1936) şi despre fauna reptilelor din Dobrogea (1934). Continuând, în fond, preocuparile de etnografie şi folclor ale atâtor cărturari fălticeneni, Băcescu publică lucrări capitale de etnobiologie: Peştii aşa cum îi vede ţăranul pescar roman(1947) şi Păsările în nomenclatura ş1 viaţa poporului român (Ed. Acad. Rom., 1974). Distins, în 1957, cu Premiul Emil Racoviţă al Academiei R.P.R.,Băcescu a fost primit (21 martie 1963) membru coresp. al Academiei, iar la 22 ian. 1990 devine membru titular al Academiei Române; În 1991 îşi prezintă discursul de recepţie: Omagiul celor ce m-au îndreptat spre oceanologie şi izvoarele hidrotermale. – Hume de plante, 1931, 1934; Câteva animale mari pentru fauna marină română şi unele date biologice asupra lor,1937; Mysidele din apele româneşti, 1940; Les Mysidaces des eaux mediterraneenes de la France et les eaux du Monaco, 1941; Fauna Mării Negre (în colab.), 1943; Cumaces. Fauna R.P.R., 1951; Mysdacea, 1954;Ecologia marină, I-IV (publicat de), 1965-1967; Decapode. Fauna R.P.R.,1967; Grigore Antipa, 1969; Biografia lui Ion Borcea, 1958,   1966;  Chemarea   apelor.   Note dintr-o expediţie făcută în Pacificul Peruvian şi peste Anzi, 1972; Acolo unde Sahara dispare în ocean. Călătorie de explorare a apelor Mauritaniei, 1973; Muzeele şi protecţia mediului ambiant, 1983; Catalogus Cumaceonum (Ed. Academiei din Haga), 1988;Jacques Yves Cousteau cu sabia de cristal, 1990; Contribuţii la cunoaşterea folclorului zoologic românesc, 1996; Mysidacea. Note din expediţia Muzeului Grigore Antipa în arhipelagul Indonezian, 1997.

Sursa: “Cartea Fălticenilor de la A la Z”, autor Cătălin Ciolca, Editura OMNIA 2005

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s